Google Translate

luni, 28 februarie 2011

REMEMBER postari in Blog Romania megalitica: 16.06.2010 - 28.02.2011

REMEMBER:
16.06.2010 - 28.02.2011;
1 – 55 din 55 Postări:

55. Necropola tumulară de la Şona, jud. Brasov, asteap... 5 comentarii 25.02.2011
54. Geto-Dacii, unul si acelasi popor! Păstrator si ap... 2 comentarii 21.02.2011
53. In Romania megalitica, padurile sunt PORTALURI spr... 6 comentarii 16.02.2011
52. Trovantii din Ulmet, Bozioru. Buzau. Tara Luanei, ... 7 comentarii 08.02.2011
51. UFO visits sacred places Dome of the Rock - Temple... 1 comentariu 01.02.2011
_____________________________
50. Sfinxul si Babele din Muntii Bucegi. Un alt regal ... 1 comentariu 28.01.2011
49. Externsteine, Deutschland. Un complex megalitic mi... 2 comentarii 18.01.2011
48. Cesky Raj - Bohemian Paradise! Gradina Zmeilor, Ga... 1 comentariu 11.01.2011
______________________________
47. Sfinxul si Babele, din Muntii Bucegi. Romania. Un ... 9 comentarii 31.12.2010
46. Romanii? Rasu' plansu' te apuca! Doamne, vino Doa... 3 comentarii 26.12.2010
45. Sfinxul din Buştea. Com. Mânzăleşti, jud. Buzau. I... 5 comentarii 21.12.2010
44.  Vârful Omu, Munții Bucegi. Enigmele unui complex m... 6 comentarii 17.12.2010
43.  Șinca Veche, Brașov. Un complex megalitic pagan, p... 4 comentarii 13.12.2010
42.  Peștera Poarta Zmeilor. Podul natural Poarta Zmeil... 09.12.2010
41. Jidovul priveste, vegheaza de milenii! Masa jidovu... 10 comentarii 04.12.2010
40. Ignis, Maramures. Locul unde Zeii, s-au suparat pe... 3 comentarii 03.12.2010
_________________________________
39. Ignis, Maramures. Agni, the Vedic God of Fire in R... 9 comentarii 30.11.2010
38. Poarta maramureseana. Stargate in Romania. BIBLIA ... 5 comentarii 27.11.2010
37. Absolut remarcabil! Deocamdata vom analiza impreun... 9 comentarii 23.11.2010
36. Artefacte megalitice in judetul Neamt, date uitari... 9 comentarii 19.11.2010
35. Lacul Dracului. Ochiul Beiului. Coincidente strani... 7 comentarii 16.11.2010
34. Piatra dracului ! Stânca diavolului ! 7 comentarii 13.11.2010
33. Sfinxul din Munţii Măcinului. Mormantul. Culmea P... 4 comentarii 06.11.2010
__________________________________
32. Trovantii din Buzau. Trovantii din Dealul Feleacul... 5 comentarii 31.10.2010
31. In Muntii Piatra Craiului, i se spune ... Turnul, ... 2 comentarii 29.10.2010
30. Pestera Muierilor. Pestera Polovragi. In 2010, dat... 9 comentarii 26.10.2010
29. In Poiana Cozanei, din Tara Luanei, un inestimabil... 1 comentariu 24.10.2010
28. BOMBA din BUZAU! Romani treziti-va! Cititi si dati... 4 comentarii 22.10.2010
27. Enigmaticul Buzau, o lume a megalitilor, o lume a ... 1 comentariu 21.10.2010
26. Muntii Buzaului. Un dolmen monolit urias, din enig... 1 comentariu 20.10.2010
25. Valea Cernei. Iovan Iorgovan! Cheile Corcoaiei! In... 4 comentarii 18.10.2010
24. Vremuri apocaliptice in Romania! In razboi cu Drac... Megalitica, Mehedinti, Pestera Dracului, Podul lui Dumnezeu, Ponoarele, Romania 7 comentarii 10.10.2010
23. Sfinxul din Bucegi! Un TEMPLU, ALTAR megalitic eni... 10 comentarii 09.10.2010
22. Gradina Zmeilor, Galgaul Almasului, Salaj, un uria... 2 comentarii 03.10.2010
21. Chilia Daniil Sihastrul, Putna, Suceava, un alt te... 1 comentariu 01.10.2010
_____________________________________
20. Nămăiești, Argeș, Romania,un templu megalitic paga... 28.09.2010
19. MENHIRI, TEMPLE si SANCTUARE Megalitice, in Cetat... 1 comentariu 25.09.2010
18. Cetateni, Arges, Romania, un alt Complex Megalitic... 4 comentarii 23.09.2010
17. In Corbi, Arges, Romania - Temple, Sanctuare si Al... 3 comentarii 20.09.2010
16. Un urias Complex Megalitic in Corbi, Arges, Romani... 2 comentarii 09.09.2010
15. Romania, tara enigmelor neluate in seama! Asa curg... 2 comentarii 07.09.2010
__________________________________________
14. Romania, tara enigmelor neluate in seama! Asa curg... 4 comentarii 28.08.2010
13. Romania, tara enigmelor neluate in seama! Asa curg... 15 comentarii 21.08.2010
12. Podul lui Dumnezeu. Podul Natural de la Ponoarele Megalitica, Mehedinti,   Pestera Dracului,  Podul lui Dumnezeu, Ponoarele, Romania 4 comentarii 11.08.2010
11. DACIA. Istorie pierduta? NU. Istorie furata! Pieri... 4 comentarii 07.08.2010
10. Sfinxul Banatean.Sfinxul de la Topleţ. Sfinxul de ... 6 comentarii 03.08.2010
_________________________________
09. Pestera Polovragi. Muntii nostri aur poarta, noi c... 7 comentarii 27.07.2010
08. Topolnita cave, in atentia autoritatilor doar in c... cave, Ciresu, Mehedinti, pestera, Romania, Topolnita 4 comentarii 22.07.2010
07. ... inaugurandu-se cu deosebita solemnitate ... de... 1 comentariu 10.07.2010
06. TROVANTII din VALCEA ! Un fenomen care fascineaza ... 8 comentarii 04.07.2010
_______________________________________
05.  Peştera Topolniţa, Peştera lui Epuran, sau cum se ... cave, Ciresu, Megalitica, Mehedinti, pestera, Pestera Femeii, Topolnita 2 comentarii 28.06.2010
04. Cu gondola si fusta ridicata, spre un nou brand de... 20.06.2010
03. ... câţiva ticăloşi, susţinuţi de alţi ticăloşi ..... 19.06.2010
02. Biciclista ajunsa Ministru versus Paragina din Tar... 17.06.2010 de Admin Ştergere
01. Rusine celor care Guverneaza azi Romania! 16.06.2010
_______________________
Admin

vineri, 25 februarie 2011

Necropola tumulară de la Şona, jud. Brasov, asteaptă de mii de ani, sa fie cercetată! UPDATE

Tumulus, barrows, burial mounds, Hügelgrab or kurgans!
A tumulus (plural tumuli or tumuluses) is a mound of earth and stones raised over a grave or graves. Tumuli are also known as barrows, burial mounds or kurgans and can be found throughout much of the world.
A tumulus composed largely or entirely of stones is usually referred to as a cairn. The method of inhumation may involve a cist, a mortuary enclosure, a mortuary house or a chamber tomb. Tumuli including a semi-exposed chamber tomb should be placed under that sub-category. Tumulus at Wikipedia
Category:Tumuli
The first burial mounds in Korea were dolmens, which contained material from cultures of the first millennium CE, such as bronze-ware, pottery, and other symbols of society elite.
Gamla Uppsala ("Old Uppsala") is a parish and a village outside Uppsala in Sweden.
__________________________
Necropola tumulară de la Şona, jud. Brasov, cunoscuta ca
"Piramidele de la Sona", judetul Brasov
______________________
Vezi mai multe din Stiri, evenimente pe 220.ro

Şona, jud. Brasov photo1.
Şona, jud. Brasov photo2.
Şona, jud. Brasov photo3.
Şona, jud. Brasov photo4.
Ma uitam aiurea ieri pe Google Earth la pozele de pe Panoramio facute in apropierea Fagarasului si am dat peste satul Sona. La iesirea din sat erau postate peste 15 poze, lucru foarte bizar pentru orice sat de la noi. In poze erau prezentate asa-numitele “Piramide de la Sona”, numite de localnici “guruieti”, niste formatiuni de relief foarte ciudate, inalte de 20-30 de metri. Azi mi-am luat camera si am plecat sa le vad si eu.... Click aici:
Multumesc autorului superbelor photo!
OPINII PERSONALE
Iata, avem si noi tumuli, gorgane, gurguie, guruieti, grui, maguri, movile !
Nenorocirea este ca nimeni, nu gaseste de cuviinta, sa investeasca in cercetare!
Cercetare interdisciplinara, profesionala! Amatorii, ca amatorii!
Ne dam cu parerea, spunem deseori si prostioare!
Pacat de noi, de istoria acestor meleaguri!
Cu nimic mai prejos, decat in alte parti ale lumii!
Pacat, de 3*Pacat!
Admin
Despre Necropola tumulară de la Şona, jud. Brasov,
puteti citi si aici, diverse opinii. Click pe link-uri:

=================
UPDATE
17 AUGUST 2011
==========================
===============


Recomand cu caldura:


Comentariile va apartin!
Admin

luni, 21 februarie 2011

Geto-Dacii, unul si acelasi popor! Păstrator si apărător al mostenirii ancestrale, al culturii si civilizatiei megalitice!

 
Motto:
"They think that they do not really die, but that when they depart this life they go to Zalmoxis".
The ritual of sending a messenger to Zalmoxis (every five years) is explained by this belief.
"The messages are given while the man is still alive".
The History of Herodotus by Herodotus, 440 BC. Translated by George Rawlinson
 
 
Daci si geti sunt doua denumiri pentru unul si acelasi popor.
Numele de geti apare in textele grecesti (incepand cu Istoria lui Herodot, secolul 5 i.Hr), iar cel de daci este folosit de romani. Probabil, acestea erau numele unor triburi mai importante, care au fost mai tarziu preluate de intregul popor, sau cel putin de parti semnificative ale acestuia. Istoricii moderni atribuie acestui popor numele de geto-daci. Scrierile antice, descoperirile arheologiice si denumirele locurilor (toponimia) dovedesc unitatea geto-dacilor. (In aceste articole, am folosit "geti", cand m-am referit la perioada veche (secolele 9-2 i.Hr., perioada in care intreaga informatie scrisa vine de la greci; si "daci" pentru perioada care incepe in secolul 1 i.Hr.)
 
 
Teritoriul locuit de daci
Dacii locuiau un teritoriu delimitat de raurile Tisa, Nistru, Muntii Balcani si de Marea Neagra (acest teritoriu poarta denumirea de spatiul carpato-danubian, deoarece include cea mai mare parte a Muntiilor Carpati si intreg cursul inferior al Dunarii).
 
 
Migratia indo-europeana
Între 2500-2000 i.Hr. triburile indo-euuropene au migrat din stepele de la nordul Mariii Negre si au ocupat intreg teritoriul Europei. Nou-venitii au asimilat toate populatiile autohtone si au impus pretutindeni limba indo-europeana. Dupa un proces de separare si individualiizare, aceste populatii indo-europene au devenit popoarele vechi ale Europei: grecii, italicii, celtii, germanii, ilirii. Dacii au fost, de asemenea, un astfel de popor indo-european, care a fost complet individualizat in spatiul carpato-danubian la inceputul epocii fierului (secolul 9 i.Hr.)
 
 
Dacii si tracii
Dacii sunt adesea considerati drept ramura nordica a tracilor. Aceasta idee se bazeaza in mare parte pe cateva texte antice grecesti. Grecii, obisnuiti sa-i numeasca pe vecinii lor de la nord traci, cand i-au intalnit pe geti si au observat anumite asemanari in limba si obiceiuri, au vazut in acestia un trib al tracilor. Dar, istoria politica, descoperirile arheeologice si mai ales putinul din cele doua limbi care ne-a mai ramas, demonstreaza ca tracii si dacii erau doua popoare distincte, bine individualizate, care vorbeau doua limbi indo-europene diferite, si care erau doar intr-o anumita masura inrudite intre ele. Tracii, aceia care intotdeauna au fost numiti astfel, au locuit un teritoriu delimitat de raul Vardar, Muntii Balcani, Marea Egee, Marea Marmara si Marea Neagra, fiind vecinii sudici ai dacilor.
Scitii
În prima jumatate a mileniului 1 i.Hr. are loc invazia dinspre est, dinspre stepele de la nordul Marii Caspice, a scitilor. Pentru cateva secole, scitii au dominat politic teritoriile din stanga Dunãrii. Cea mai importantã influenta a scitilor asupra dacilor a fost metoda superioara de prelucrare a fierului si a altor metale. Alta consecintã a invaziei scitilor a fost expansiunea dacilor spre nord, vest si sud, care a avut loc intre 900-500 i.Hr. si care poate fi observata pe hartile lui Ptolemeu, unde dacii apar in-afara zonei lor traditionale.

Expeditia lui Darius I
Prima insemnare istorica despre daci ne-a ramas de la Herodot. Ea se refera la expeditia lui Darius I in 514 i.Hr. Darius, marele rege al persilor a organizat o campanie de pedepsire a scitilor. Darius trece cu o armata foarte mare stramtoarea Bosfor si inainteazã de-a lungul tãrmului Marii Negre. În drumul sãu intalneste mai multe neamuri tracice care i se supun fara lupta. Doar getii i se opun lui Darius, dar sunt usor infranti. Herodot face mentiunea: "getii care se cred nemuritori".

Tara getilor
Tot de la Herodot ne-au ramas unele inforrmatii despre teritoriul de la nord de Dunare:
- prima se refera la canepa ce creste in aceasta tara, canepa care este folositã de locuitori la confectionarea imbracamintei.
- a doua ne vorbeste depre numarul mare de albine de la nordul fluviului, Dacia fiind o adevarata tara a mierii.

Coloniile grecesti de pe tãrmul Marii Negre
Scitii au fost primul popor care a avut legaturi cu geto-dacii; dupã ei urmeaza grecii.
- În secolul al VII-lea i.Hr. grecii de pe coastele Asiei Mici si din Grecia incep o mare actiune de emigrare.
- Din cauza inmultirii populatiei si din dorinta de castig, grupuri intregi de oameni vin si se aseaza pe tarmul Marii Negre, intemeind o serie de orase. Pe coasta de apus a Mãrii Negre au fost intemeiate: Olbia, la varsarea Bugului, Tyras, la varsarea Nistrului, Histria, Tomis, Callatis (toate trei in Dobrogea, regiune a Romaniei de azi), Odessos, Apollonia, Dionysopolis (in Bulgaria de azi).
- Viata in aceste orase era aceeasi cu ceaa din marile metropole din care plecaserã colonistii.
- Principala ocupatie o constituia negotul cu populatiile autohtone. De la geto-daci cumparau grau, miere, cearã, piei, blanuri, sclavi. Grecii le vindeau obiecte de podoaba, ceramica, tesaturi fine, untdelenm, vin grecesc.
- Cateodata coloniile grecesti de pe tarmul Mãrii Negre trebuiau sa poarte razboaie cu populatiile autohtone. De multe ori orasele incheiau intelegeri cu regele scit sau get, prin care, contra unei anumite sume de bani, erau lasate in pace.
- Datorita comertului aceste orase au ajunss la o inflorire deosebita.
- Influenta grecilor asupra getilor, care a durat mai multe secole, se observa in:
- imitarea monedelor macedonene;
- ceramicã.

Alexandru cel Mare
În anul 335 i.Hr. Alexandru cel Mare organizeaza o incursiune impotriva getilor din stanga Dunarii. Alexandru a condus o campanie impotriva unui neam tracic despre care aflase ca vor sa se rascoale. Cu acest prilej, Alexandru trece cu o parte din oaste, intr-o noapte, Dunarea. S-au folosit de barcile localnicilor - trunchiuri de copaci scobite: monoxile - care erau in numar foarte mare. Pe malul stang al fluviului au intalnit lanuri inalte de grau. Getii i-au opus lui Alexandru o armata dee 4000 de calareti si 10000 de pedestrasi. Cu toate acestea getii nu au putut rezista in fata armatei lui Alexandru. Getii au fugit la orasul lor, care se afla la circa 6 km de Dunare. Pana la urma au parasit si orasul care nu era bine intarit. Au luat cu ei atatia copii si femei cat au putut duce pe cai, departandu-se cat mai mult de Dunãre. Alexandru prada, iar apoi, distruge orasul. Dupa aceasta se intoarce.

Din aceste intamplãri putem trage o serie de concluzii:
- tãrmul Dunãrii era foarte populat (trupele lui Alexandru au putut trece Dunãrea cu barcile localnicilor intr-o singurã noapte);
- getii au bogatii (Alexandru aduna o prada insemnata dupa cucerirea unui singur oras);
- lanurile de grau arata ca agricultura era o ocupatie importanta pentru geti.

Dromihete - regele getilor
Dromihete este primul mare rege al geto-dacilor. Stiri despre el avem in legatura cu conflictul pe care l-a avut cu Lisimah. Lisimah, genaral al lui Alexandru cel Mare, a devenit dupa moartea acestuia rege al Traciei. Cauzele conflictului au fost: Lisimah dorea sa-si extindã regatul si pe malul stang al Dunãrii; Dromihete voia inapoi niste cetati supusse de Lisimah, de pe malul drept al Dunarii, din Drobogea. Au fost mai multe lupte, in toate getii iesind invingãtori. Într-una din lupte (aprox 300 i.Hr.) a cãzut prizonier chiar fiul lui Lisimah, Agatocles. Dromihete s-a purtat foarte bine cu el si la trimis dupa catva timp inapoi la Lisimah cu daruri, sperand sã-si recapete astfel cetatile pierdute.

În schimb Lisimah pleaca in anul 292 i..Hr. cu o armatã foarte mare impotriva lui Dromihete. Armata macedonianã trece Dunãrea. Dupa scurt timp sufera de foame si de sete (getii pustiiserã totul in calea navalitorilor). Armata lui Lisimah este inconjurata si capturata. Dromihetes s-a purtat si de aceasta data frumos cu prizonierii. El il duce pe Lisimah in Helis, capitala getilor. Locuitorii cer uciderea lui Lisimah. Dromihetes ii convinge cã e mai bine sa-l lase in viatã, pentru ca astfel isi vor primi cetatile inapoi. Pe de alta parte, le spune cã dacã Lisimah va muri, se va ridica alt rege care va veni impotriva lor. Dromihete organizeazã apoi un mare ospãt in cinstea regelui macedonian. Lisimah a fagaduit ca va fi prietenul si aliatul getilor. Lisimah, eliberat, le-a redat getilor cetatile de pe malul drept al Dunarii. Se pare chiar ca Dromihete a luat de sotie pe una din fiicele regelul macedonian.

Celtii
Dupa 300 i.Hr. are loc patrunderea celtiilor pe teritoriul locuit de daci. Celtii au fost insotiti in navalirea loor si de bastarni. Geto-dacii au purtat numeroase lupte cu celtii si bastarnii. Alte dati i-au insotit in expeditiile lor de prada in Peninsula Balcanica.

Regi geto-daci
Alti regi geto-daci in aceasta perioada (secolul al III-lea i.Hr. - secolul al II-lea i.Hr.) au fost: Zalmodegicos si Rhemaxos (in Dobrogea), Oroles (in Transilvania).
Pericolul roman
În secolul al II-lea i.Hr. puterea romana avanseaza in Peninsula Balcanica. În anul 148 i.Hr., regatul macedonian este transformat in provincie romana.
SURSA 02
Istoria geto - dacilor începe odata cu stabilirea grecilor pe ţărmul de vest al Mării Negre (Pontus Euxinus), unde au întemeiat coloniile Tomis, Histria, Callatis, Olbia şi Appolonia, când tracii au intrat în contact cu lumea greacă. Istoricul grec Herodot a fost primul care i-a menţionat pe geţi, la nord de Dunăre. Din secolul al VI-lea î.Hr. se păstrează numeroase mărturii despre geto-daci, o entitate etno-istorică desprinsă din marele neam al tracilor. Primele descoperiri arheologice legate de aceştia au scos la iveală cultura Basarabi din Dobrogea, care se remarcă prin morminte tumulare şi o ceramică deosebită. Geto-dacii ocupau un spaţiu care cuprindea regiunea dintre lanţul Carpaţilor nordici şi Munţii Balcani.

Societatea geto-dacică a cunoscut o perioadă de înflorire sub domnia regelui Burebista (cca. 82 - 44 î.Hr.), contemporan cu Cezar şi duşman al acestuia şi prieten al lui Pompei. In jurul anului 70 î.Hr., condiţiile externe fiind favorabile şi acţiunile politice şi militare ale lui Burebista încununate cu succes, geto - dacii au ajuns să aibă o conducere unică şi fermă, ca şi o puternică organizare. Ţara lui Burebista, păstrându-şi orânduirea social - politică, s-a întărit prin cucerirea de către aceştia a oraşelor greceşti Tomis, Histria şi Callatis de pe ţărmul Mării Negre, ca şi prin eliminarea pericolului invaziei celţilor. Astfel, Burebista a preluat conducerea întregului ţinut traco-geto-dacic, care se întindea de la Munţii Haemus (Balcani) până la Carpaţii Păduroşi şi de la Tyras (Nistru) până la Tisa.

Controlând ambele maluri ale Dunării, Burebista a fost "cel dintâi şi cel mai mare dintre regii traci", aşa cum este numit în scrierile lui Acornion din Dyionisopolis. Capitala statului geto-dacic se afla în zona munţilor Orăştie (Masivul şureanu). Acolo, Burebista şi-a dezvoltat un întreg sistem de fortificaţii, continuat de urmaşii săi Dicomes, Scoryllo şi Cotiso. Succesul strădaniilor sale de a asigura unitatea poporului geto-dacic, a limbii şi civilizaţiei sale, l-au făcut pe rege să se simtă tot mai puternic, ajungând să creadă că este capabil să-şi măsoare puterea cu romanii. Burebista era sprijinit de marele preot Deceneu. Profitând de războiul civil dintre Caesar şi Pompei, Burebista l-a sprijinit pe cel din urmă. Din nefericire, Cezar, care a câştigat războiul, s-a hotărât să se răzbune pe daci. Dar asasinarea sa, în anul 44. î.Hr., a dus la amânarea confruntării militare cu aproape 120 de ani. La scurt timp după moartea lui Cezar, Burebista a fost înlăturat, în urma unui complot al aristocraţiei, nemulţumită de puterea absolută a regelui. După căderea sa, statul a slăbit şi a pierdut din teritoriu.

Geto-dacii au cunoscut o noua perioadă de prosperitate culturală şi politică în timpul domniei lui Decebal (87-106 d.Hr.), când civilizaţia geto-dacă a atins apogeul. în secolul I î.Hr., odată cu extinderea Imperiului Roman, Dunărea a devenit frontiera dintre acesta şi statul geto-dacilor. Dobrogea se afla deja sub dominaţie romană începând cu domnia lui Augustus. Romanii au pornit război impotriva dacilor şi după o primă confruntare (87-89 d.Hr.), aceştia au purtat două războaie sângeroase în timpul împăratului Traian, în 101-102 şi respectiv 105-106. Geto-dacii au fost învinşi, iar Imperiul condus de Traian şi-a extins fruntariile peste Dunăre transformând o parte a Daciei în provincie imperială romană. Două monumente comemorează evenimentele unul este Columna lui Traian de la Roma, opera lui Apollodor din Damasc (113 d.Hr.), iar al doilea este Trophaeum Traiani de la Adamclisi (109 d.Hr.).


SURSA 03
Geto - dacii sunt una si aceeasi populatie, considerata de lumea antica ramura nordica a marelui neam al tracilor, care locuia pe actualul teritoriu al României. Denumirea de geti, folosita cu predilectie de scriitorii greci, desemneaza în ansamblu populatia geto-dacilor, dar are în vedere mai ales triburile si uniunile de triburi de pe malurile Istrului, de la Carpati si pâna la Balcani.

Cealalta denumire, de daci, preferata de autorii latini, se refera la populatia din regiunile intracarpatice si de vest ale Daciei. Vorbind despre marea expeditie a lui Darius împotriva scitilor, Herodot (Istorii, IV, 90-94) spune ca regele persilor, înainte de a ajunge la Istru, birui mai întâi pe geti. Acestia se cred nemuritori si sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci.

Pentru aceeasi perioada se mai întâlnesc unele stiri succinte si generale la Hecateu, Sofocle si Tucidide (Istoirii, II, 96, 1 ). Izvoarele îi pomenesc mai frecvent pe geto-daci începând cu a doua jumatate a sec.IV î.e.n.. Istoricul roman Trogus Pompeius (la Iustin, Istoria lui Filip, IX, 2) vorbeste de un rex histrianorum, probabil un conducator al getilor de la Dunarea de Jos.

În anul 335 î.e.n., Alexandru cel Mare, dupa cum ne povesteste istoricul grec Arrian (Expeditia lui Alexandru, I,5), ajungând la Dunare, întâmpina rezistenta getilor din stânga fluviului. O puternica forta getica avea sa distruga armata macedoneana si pe comandantul ei Zopyrion în anul 326 î.e.n., undeva în zona gurilor Dunarii, la întoarcerea acesteia din expeditia contra scitilor (Trogus Pompeius, la Iustin: Istoria lui Filip, XII, 2,16 si Curtius Rufus, Istoria lui Alexandru cel Mare, X, 1, 44).

Pe la 300 î.e.n. îi întâlnim pe getii din câmpia munteana uniti într-o mare si puternica uniune de triburi. Scriitorul antic Diodor din Sicilia (Biblioteca istorica, XXI, 11,12), relateaza ca getii condusi de regele Dromichete reusesc sa înfrânga cele doua expeditii ale lui Lysimach, întreprinse la nord de Dunare si sa faca prizonieri, mai intâi pe Agatocles, fiul acestuia, apoi pe însusi Lysimach, regele Traciei, care este dus în cetatea Helis, resedinta capeteniei gete, situata undeva în câmpia Dunarii. Plin de întelepciune si marinimie, Dromichete cruta viata lui Lysimach, dupa ce mai înainte l-a încarcat de daruri pe fiul acestuia, si-l elibereaza din captivitate. El primeste în schimb prietenia regelui trac, teritoriile ocupate si chiar pe fiica acestuia de sotie.

Pentru a doua jumatate a sec.III si începutul sec.II î.e.n., doua documente epigrafice descoperite la Histria, atesta prezenta la Dunarea de Jos, mai precis prin partile de sud ale Moldovei si nord-estului Munteniei, a doi regi (basilei) de origine getica, pe nume Zalmodegikos si Rhemaxos. Aproximativ în aceeasi vreme, dupa cum spune Trogus Pompeius (la Iustin , Istoria lui Fili, XXXII, 3, 16), regele geto-dac Oroles, ce stapânea prin partile Moldovei, poate si în estul Transilvaniei, pedepseste pe supusii sai, pentru motivul ca nu au luptat cu succes împotriva bastarnilor (neam germanic).

De la acelasi scriitor antic mai aflam ca puterea dacilor creste pe vremea regului Rubobostes. Secolele I î.e.n. înseamna, pe plan economic, politic si cultural, apogeul puterii geto-dacilor.

Aceasta perioada este dominata de cei doi mari regi ai Daciei, Burebista si Decebal. Primul care domneste aproximativ între anii 80-44 î.e.n. este denumit într-o inscriptie greceasca din Dionysopolis (Balcic) cel dintâi si cel mai puternic dintre toti regii care au domnit vreodata peste Tracia. Din informatiile scriitorilor antici (Geografia, VII, 3, 11) -Strabon contemporan cu marele rege dac - si Iordanes (Getica) rezulta ca Burebista a realizat unificarea triburilor geto-dace ajutat de marele preot Deceneu. În jurul anului 60 î.e.n., el distruge puterea celtilor taurisci si a boiilor, pâna în Slovacia, apoi cucereste orasele grecesti de pe coasta de vest si de nord a Marii Negre, de la Apollonia si pâna la Olbia.

Într-un timp relativ scurt, cuprins aproximativ între anii 60-48 î.e.n., Burebista reusesete sa întemeieze un mare regat, care se întindea spre vest si nord-vest pâna la Dunarea de Mijloc si Morava spre nord pâna la Carpatii Padurosi si spre est pâna la Nistru si Marea Neagra iar spre sud, peste Dobrogra pâna la Balcani. Stapân pe o Dacie mare si puternica, Burebista intervine în politica Romei, luând partea lui Pompei în disputa acestuia cu Cezar. Toate acestea sunt confirmate de relatarile lui Strabon:
"Ajungând în fruntea neamului sau, getul Burebista l-a înaltat atât de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci încât în câtiva ani a facut un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine. Ba, înca a ajuns sa fie temut si de romani."
Dupa disparitia de pe arena politica a marelui rege geto-dac, pe la mijlocul celui de-al saselea deceniu al sec.I î.e.n. (45-44), izvoarele literare mentioneaza o serie de regi geto-daci, printre care se remarca Scorilo, Dicomes, Cotiso, Comosicus, Duras, si, în Dobrogea, Roles, Dapyx si Zyraxes.

 
O alta figura proeminenta a geto-dacilor, marele Diurpaneus supranumit DECEBAL, care va reface unitatea Daciei, este prezentat de Dio Cassius (Istoria romana, LXVII,6,1) ca un rege priceput în ale razboiului, iscusit la fapta, mester în a întinde curse si viteaz în lupta. Decebal, ultimul rege al Daciei libere, se remarca în mod deosebit prin razboaiele purtate împotriva romanilor, primele confruntari având loc în timpul împaratului Domitian.

Razboaiele daco-romane din anii 101-102 si 105-106, soldate cu înfrângerea si supunerea geto-dacilor, au însemnat si sfârsitul lui Decebal, o parte din tara fiind transformata în provincie romana. În toiul luptelor cu romanii, ca si de-a lungul întregii sale existente, Decebal s-a dovedit un mare conducator, priceput si abil în arta razboiului si în politica, ramânând un exemplu maret de daruire totala pentru binele si libertatea neamului sau. O imagine mai completa a ceea ce a însemnat istoria si civilizatia geto-dacilor în cadrul lumii antice rezulta din cercetarile arheologice.

Gratie acestor investigatii se cunosc acum numeroase asezari si cetati geto-dacice. Situate pe terasele râurilor, pe boturi de dealuri si coline subcarpatice, cele mai multe asezari apar ca centre întarite, prevazute cu santuri si valuri de aparare si cu pante abrupte. Uneori valurile sunt întarite cu ziduri de piatra (Cotnari-Moldova), alteori cu bârne si valatuci de chirpici ars (Popesti-Ilfov, Orbeasca de Sus - Teleorman, Margaritesti si Morungeav-Olt). Printre acestea au fost identificate si unele din davele lui Ptolomeu; Piroboridava-Poiana, Tamasidava-Racatau si Zargidava-Brad (Moldova), Argedava-Popesti (Muntenia), Buridava-Ocnita (Oltenia) si Ziridava-Pecica (Banat). De la Burebista la Decebal geto-dacii au ridicat, în zonele de dealuri subcarpatice si pe coline de munte, cetati cu ziduri durate în piatra.

Asemenea cetati au fost identificate si cercetate în muntii din zona Orastiei, la Gradistea Muncelului, unde se afla Sarmizegetusa, capitala Daciei, Costesti, Blidaru si Piatra Rosie, la care se adauga Piatra Craivii (jud.Alba), Banita la vest de bazinul Jiului, Tilisca (Sibiu), Polovragi (Oltenia) si Bâtca Doamnei (Piatra Neamt). În multe din aceste cetati s-au ridicat, pe lânga locuinte si ateliere, sanctuarea marete asemanatoare templelor antice greco-romane.

Cultura geto-dacilor, corespunzatoare celei de-a doua vârste a fierului (epoca Latene), cunoaste o evolutie în timp ce poate fi urmarita începând cu a doua jumatate a sec.V î.e.n.. Având ca fond principal traditiile si mostenirile locale anterioare, ea s-a constituit cu contributia si a unor elemente de influenta reciproca celtica. În sec.III-I î.e.n. si sec.I e.n., cultura geto-dacilor se generalizeaza, devenind unitara pentru întreaga Dacie. Dintre componentele culturii geto-dacice, ceramica este elementul cel mai raspândit si cel mai caracteristic. Geto-dacii au utilizat ceramica lucrata atât cu mâna, cât si cu roata.

Getii din zona Dunarii se dovedesc a fi mesteri priceputi în prelucrarea argintului si în realizarea unor adevarate opere de arta. Tezaurele de obiecte de argint, uneori aurite, descoperite la Agighiol (Dobrogra), Peretu, Gavanu (Muntenia), Craiova (Oltenia), alcatuite din coifuri, vase, piese de harnasament etc., se remarca prin executia tehnica si prin ornamentatia lor deosebita. În sec.I. î.e.n., geto-dacii dovedesc o deosebita indeminare în confectionarea unor obiecte de podoaba si vase-cupe lucrate într-un stil propriu, cum sunt cupele ornamentate, lantisoare, fibule, bratari si alte podoabe din tezaurele de la Sâncraieni, Cerbal, Surcea, Seica Mica (Transilvania), Herastrau, Merii Goala, Coada Malului, Poiana Gorii si Tifesti din Dacia extracarpatica.

În mod cu totul deosebit , geto-dacii se evidentiaza prin monetariile lor proprii. Ei emit o gama variata de monede de argint si aur folosind tehnica greceasca si preluând unele prototipuri macedonene. Toate acestea sunt emisiuni ale unor triburi si uniuni de triburi din sec.III-î.e.n.. În vremea lui Burebista se trece la o monetarie unica de tipul denarilor romani republicani.

Numeroasele unelte de fier descoperite în asezarile si cetatile geto-dacilor sunt o dovada a nivelului la care se situa mestesugul prelucrarii fierului, tâmplaria, agricultura, cioplitul pietrei, constructia de locuinte s.a. Tezaurele de monede, obiecte de podoaba si diferite alte produse de factura, greco-romana, venite pe calea schimburilor indica raporturile permanente ale geto-dacilor cu lumea exterioara. O serie de elemente de cultura geto-dacica continua sa supravietuiasca mult timp dupa cucerirea Daciei de catre romani, atât în cadrul provinciei, cât si în afara acesteia.
Sursa: http://www.ipedia.ro/geto-dacii-934/

Click aici:
DACIA. Istorie pierduta? NU. Istorie furata! Pierit-Au Dacii?
Poporul geto-dac a mostenit, folosit, pastrat si aparat,
artefactele culturii si civilizatiei megalitice.
Am reiterat aceasta istorie,
spre aducere aminte celor care vor sa mai stie!
Admin

miercuri, 16 februarie 2011

In Romania megalitica, padurile sunt PORTALURI spre alte dimensiuni. Pădurea Hoia-Baciu, de lângă Cluj, intr-un documentar de exceptie

In inima Ardealului, intr-o zona cu aparenta atemporala, se gaseste, probabil, cel mai misterios loc din Romania. Multa cerneala a curs pe margine subiectului padurii Hoia-Baciu, la fel cum multi pasi ai curiosilor au strabatut aceasta poarta intre lumi, in speranta surprinderii unei farame de paranormal.
Unii dintre ei au avut intr-adevar parte de experiente inexplicabile care provoaca fiori reci chiar si celor curajosi. Cercetatorii nu au incotro si ridica neputinciosi din umeri, lasand loc liber celor mai diverse speculatii care inflacareaza imaginatia amatorilor de fenomene paranormale.
Avertismente din vremea stramosilor
Padurea Hoia-Baciu, este cu siguranta cea mai faimoasa locatie din Romania, unde au fost investigate si analizate o serie de fenomene absolut inexplicabile.
Zona in sine a devenit cu adevarat celebra pe mapamond de abia in anul 1968, cu toate ca localnicii stiau de existenta sa inca din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rau, unde se intampla lucruri peste puterea de intelegere a omului obisnuit.
Toti stiau din mosi stramosi ca odata intrati printre copacii al caror fosnet venea parca din alta lume, toate spaimele subconstientului uman, prind brusc viata si apar in calea celui indeajuns de nesabuit incat sa se aventureze in acest loc .
Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul padurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele ca odata ce au intrat in padure pentru a taia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a culege fructe de padure sau ciuperci, ceva straniu se intampla cu absolut oricare dintre ei.
Inca de la primii pasi printre copaci, satenii se pomeneau asaltati de stari inexplicabile de greata, anxietate, senzatii de voma, dureri de cap si chiar arsuri aparute pe piele. Multa vreme, padurea Baciu din vestul orasului Cluj-Napoca a ramas un subiect tabu, oamenii temandu-se sa aduca vorba despre un loc pe care in sinea lor il credeau cazut sub un blestem greu, sau mai rau, insasi salas al Necuratului. Cel care a intreprins o adevarata munca de pionierat la aceea vreme in studiul fenomenelor paranormale din padurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-1993).
Am intrat prudent in padure, care mi s-a parut in primul rand mai deasa decat cea mai deasa padure ce-am vazut-o vreodata. Am gasit si-un drumeag mai liber. Arborii cresteau intr-adevar aiurea. Unii erau "siamezi", aveau un trunchi comun care apoi se despartea in doua, altii cresteau in forma de "S", precum niste serpi, altii cresteau incolaciti unul in jurul celuilalt nefiind din aceeasi specie, altii se desparteau chiar de la radacina sau o luau in diagonala, altii se uneau, cate trei la varf ca si cum ar fi crescut in manunchi, de sus in jos... Putini copaci mi s-au parut "normali". Parca stateam in fata unei paduri drogate. Altii, de la o anumita inaltime se pliau in unghi drept iar altii se terminau brusc, fara a mai avea crengi. Pe trunchiul unora distingeai figuri zoomorfe, eu am distins pe unul dintre ei figura unui "E. T. " iar altii parca aveau zeci de ochi cu care te priveau. La un moment dat padurea a devenit atat de deasa incat n-am mai putut inainta. Si parca ceva din mine imi zicea sa ma intorc. Am privit busola, ceasul, telefonul mobil, toate functionau normal Si motorul masinii a pornit din prima.
Adevar sau fictiune? Nu stiu ce sa zic. Eu va trimit imaginile si voi veti judeca singuri.
de Daniel Roxin, un nou roman ezoteric
In data de 4.03.2010 va aduceam la cunostinta cartea "Magicianul Alb" de Daniel Roxin, un scriitor remarcabil, si un prieten al blogului nostru. Intre timp, Daniel s-a aliat cu Gabriel Vasilescu, de la blogul Dincolo De Limite si avem speranta ca ceva exceptional o sa se nasca in curand : un documentar deosebit despre Misterele din Padurea Baciu.
Articol scris de Daniel Roxin, autorul cartilor "Magicianul Alb" si "Misterele din Padurea Baciu."
La începutul lunii decembrie, împreună cu câţiva prieteni, am făcut o nouă incursiune în celebra Pădure Baciu. Chiar şi pe vreme rea, pădurea îşi păstrează magia şi misterul. Străbătându-i cărările, am descoperit o zonă deosebit de interesantă cu mulţi copaci care, de la jumătatea trunchiului, se curbează cu totul şi îşi apleacă crengile până la pământ, făcând o boltă. Este cu totul neobişnuit ca aceşti copaci să arate ca un “U” întors şi este căt se poate de evident că această pădure nu seamănă cu nicio alta. Aici misterul şi neobişnuitul pot fi găsite aproape la fiecare pas...
După ce am invocat, împreună cu cei câţiva prieteni care m-au însoţit, spiritele naturii şi entităţile gardiene ale locului pentru a ne ghida în căutările noastre şi pentru a se manifesta într-o formă pe care să o putem percepe, am realizat nişte filmări şi am făcut vreo 90 de fotografii. Spre bucuria noastră, în peste douăzeci dintre ele, au fost surprinse sfere luminoase de mărimi diferite, cu o consistenţă diferită şi cu amplasamente diverse.
Am bucuria de a va prezenta in premiera primul film documentar realizat in colaborare cu Daniel Roxin si pot spune ca a fost o onoare si o bucurie sa lucrez alaturi de el si de toata echipa care a participat la realizarea acestui film documentar.Deasemenea vor urma si alte filme interesante in viitorul apropiat…
Multumesc pe aceasta cale lui Daniel Roxin ca a ales sa lucreze cu mine pentru realizarea acestui film si pentru ca ne ofera multe informatii deosebite, atat in acest film cat si in cele doua carti (“Magicianul Alb” si “Misterele din Padurea Baciu”) pe care le recomand cu drag…
„Fenomenele paranormale din Padurea Hoia-Baciu, prin complexitatea, ineditul si frecventa cu care se manifesta, fac din aceasta zona un spatiu unic, cel mai activ si cel mai cercetat de specialisti la nivel mondial.
Padurea Hoia-Baciu uimeste mereu prin neobisnuitul fenomenelor care se petrec aici - aparitii OZN, sfere luminoase, forme geometrice zburatoare, lumini nocturne sau diurne colorate, aparitii umanoide stranii, forme nebuloase ciudate, materializari si dematerializari, contorsionari de copaci în intervale de zeci de secunde, câmpuri mobile radioactive si multe alte lucruri care ne sfideaza întelegerea...
Despre toate acestea veti putea urmari în filmul documentar „Padurea Baciu, un Triunghi românesc al Bermudelor” materiale video si foto de exceptie, alaturi de marturiile a doi
 cercetatori care au studiat acest loc enigmatic de zeci de ani – domnul Prof. Univ. Dr. Adrian Patrut, presedintele Societatii Române de Parapsihologie si domnul Cristian Muresanu, realizator si producator al emisiunii „Stiinta si cunoastere” (TVR Cluj).
Asa dupa cum veti constata, misterul din jurul acestor fenomene naste, inevitabil, intrebari tulburatoare despre noi si despre Univers, despre potentialul nostru ca oameni si despre potentialitatile nelimitate ale Universului în care traim. Un Univers pe care îl cunoastem atât de putin...” Daniel Roxin
Urmariti documentarul AICI.
_________________
Azi am vizionat acest DOCUMENTAR-VIDEO!
Este cel mai bun! De exceptie!
Vi-l recomand cu multa caldura!
Admin

marți, 8 februarie 2011

Trovantii din Ulmet, Bozioru. Buzau. Tara Luanei, un Univers enigmatic. U.F.O. ! E.T. ! Care de foc! A fost oare si un razboi nuclear?!

* Ulmet, a village in Bozioru Commune, Buzau County *
La doar 50 de kilometri de Buzău se află un tărâm mitic , învăluit în mister unde pot fi admirate şi "Babele de la Ulmet". 
Se află pe un platou nisipos, într-un tărâm învăluit în misterul legendelor Ţării Luanelor.

Diana, fiica Luanei
Diana are ceva din taramul pe care il stapaneste: o intelepciune uimitoare, gratie exterioara si forta interioara. Si mai are ceva, un aer de basm, de zana buna dar severa, in jurul careia te astepti sa vezi roind pitici si spiridusi de padure. În zona Bozioru circulă numeroase legende despre o veche populaţie de uriaşi care ar fi existat în Ţara Luanei după cum numesc legendele aceste locuri.

Iar dacă vii în zonă, atras tocmai de aceste mituri, tresari la vederea fiecărei ciudăţenii a naturii, de care dai la tot pasul.
După o călătorie pe uliţele înguste de munte de la marginea comunei Bozioru spre Valea cu Teiu, traseul continuă preţ de 20 de minute către cresta Babelor de la Ulmet.
Tara Luanei "Suntem in Tara Luanei", imi spune Diana dupa ce mai sufla o data in fluierul argintiu. "Batranii de demult povesteau ca Luana era un rege batran, un mare intelept, o fiinta atotputernica." "Un barbat?" intreb mirata.


"Da, un barbat. Exista si o varianta in care Luana era o fata frumoasa, o sa v-o spun si pe aceea. Asadar, regele Luana pazea portile unei cetati puternice, cu ziduri pana la cer. Aceasta cetate era luminata zi si noapte de un soare ce stralucea aidoma astrului zilei. Cei din cetate erau puternici, drepti si netematori. Atunci cand erau raniti in razboaie, Luana ii tamaduia cu apele vii si moarte din Valea Izvoarelor. Multi ani fericiti au trait ei, pana au venit vrajmasi in care de foc si au doborat soarele Luanei. Mare prapad s-a intamplat atunci pe pamant." Felul in care povesteste Diana arata limpede ca e vorba de o repetare fidela a unei povesti stravechi. "Pamantul s-a cutremurat din incheieturi", continua ea oarecum mecanic, ca si cum ar vorbi in transa, "iar locul cetatii a fost ars pana la jumatate de metru adancime si nu a mai fost calcat multa vreme, nici de picior de animal salbatic, nici de picior de om, nici pasarile cerului nu au mai zburat pe deasupra." Brusc, Diana pare ca se trezeste din poveste si trece la alt ton: "Eu cred ca apele tamaduitoare sunt cele de la Fisici, unde pe vremea comunistilor erau bai curative. Povestea regelui Luana este evident legata de un cult al soarelui, foarte vechi, si asa se explica si multimea de simboluri solare de pe pietre - stele, sori, cruci. Iar doborarea soarelui ar putea simboliza trecerea de la o credinta la alta, de la religia solara la crestinism. In cealalta varianta, Luana era o fata foarte frumoasa, venita din cer intr-un car de foc. S-a indragostit de un locuitor de aici si a ramas in locurile astea. I-a invatat pe oameni scrisul, cititul, medicina, si le vindeca bolile cu apa vie si apa moarta.
Dar fostul ei iubit a descoperit unde se afla si a pornit razboi impotriva localnicilor. Luana i-a invatat sa se ascunda in stanca, deoarece numai acolo vor scapa de trambele de foc aruncate de dusmani. Asa se explica multimea de asezari rupestre in zona Carpatilor de curbura, in special la Colti-Bozioru." "Se stie in ce zona s-au intamplat toate astea?" "Da, cum sa nu... E vorba de platoul Martirei..." Platoul Martirei! Locul fabulos in care inotasem prin flori de camp, in calatoria facuta in vara. Iar stancile in care s-au ascuns oamenii ca sa scape de trambele de foc sunt stancile din poiana Cozanei! Acolo, la Fundul Pesterii, vazusem pe pereti desenate multime de pumnale, varfuri de sageata si de lance orientate cu varful in sus, intre care erau figurate zeci de linii. Profesorul Vasile Boroneant spune ca sunt pumnale de tip akinakes, tipice perioadei sec. VI-IV inainte de Hristos. Imaginea este impresionanta, si parca ilustreaza, intr-adevar, un atac, un razboi, poate chiar trambe de foc.
Povestea soarelui este cu adevarat stranie, si ar putea sugera existenta unei surse de energie care presupunea o tehnologie foarte avansata pentru vremea aceea. Ce sa inteleg din aceste legende? Ca in aceasta regiune cu energii ciudate s-au stabilit, candva, niste fiinte venite poate din alte lumi, posesoare ale unor tehnologii inaintate? Stratul de arsura a fost confirmat de unii cercetatori, dar nicaieri nu s-au facut sapaturi arheologice. De altfel, Fundul Pesterii este incadrat in Lista Monumentelor cu datarea in sec. XVI-XIX! In plus, se vorbeste ca in zona sunt zacaminte de uraniu, care au fost exploatate in secret pe vremea comunistilor, deci regiunea e radioactiva... "Sumerienii aveau 12 zei-regi", ma lamureste fata. "Cand intre ei se nastea un alt zeu, cel mai batran trebuia sa plece. Iar Luana e atestat, a fost unul dintre regii Sumerului, prediluvian, al treilea la numar. De altfel, numele acesta e strain de noi, nimeni nu il poarta, el apare doar in legenda". O las sa continue, dar pentru mine e parca prea mult. Am patruns dintr-o data intr-o lume fantastica, dar care e pe jumatate aievea: "tablita" sumeriana de la Policiori, scrierile ciudate de pe Broscaru, povestea regelui Luana, carele si trambele de foc, florile uriase de pe dealul Martirei...
Multumesc Diana!
In fata acestor ENIGME ANCESTRALE,
cuvintele sunt golite de orice sens! Locuri legendare!
Diana Gavrila, cel mai impatimit GHID din Tara Luanei,
 va asteapta!
Admin
P.S.: Click aici:
si aici:
NOTA:
Avand in vedere mai multe solicitari din partea
vizitatorilor acestui Blog, am obtinut pentru cei interesati:
_____________________
Ghidul turistic Diana Gavrila raspunde la:
Nr.tel: 0749.680.580 sau 0238.522.750
Multumim, Diana!
_________________

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări